Cadrul european al deseurilor

Comunitatea Europeana a constientizat inca de la infiintare faptul ca deseurile constituie o problema serioasa si ca metodele de tratare prin depozitare sau incinerare nu sunt satisfacatoare, punand problema reciclarii materialelor care intra în componenta acestora – primele directive pe acest subiect datand din 1975. In februarie 2008 acquis-ul comunitar cuprindea 29 de Directive ale Comisiei Europene pentru managementul deseurilor.

In perioada de preaderare si ulterior prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana, după anul 2007, Romania s-a obligat sa isi alinieze legislatia nationala privitoare la deseuri la legislatia si directivele europene. Astfel, incepand cu anul 2004, tara noastra a inceput transpunerea directivelor europene privind gestionarea fluxurilor de deseuri, inclusiv implementarea principiilor „Poluatorul plateste“ si „Responsabilitatea extinsa a producatorului“ – fiind necesara contributia producatorilor pentru constituirea, organizarea si finantarea diverselor structuri de gestionare a deseurilor. In februarie 2008, din cele 29 directive europene, 21 erau complet transpuse in legislatia romaneasca, 3 erau transpuse partial, iar 5 înca nu erau transpuse, printr-un total de 116 acte legislative: legi, hotarari de guvern, ordonante de urgenta ale guvernului si ordine emise de Ministere. Armonizarea legislatiei a continuat in anii urmatori cu mari intarzieri. Spre exemplu, transpunerea modificarii aduse in 2013 Directivei 94/62/EC privind ambalajele si deseurile de ambalaje, cu termen limita 30.09.2013, este urmata de o atentionare de intarziere din partea Comisiei in noiembrie 2013, de un aviz motivat in iulie 2014 si de o trimitere in fata Curtii Europene de justitie in aprilie 2015, adoptarea efectiva a Legii 249/2015 avand loc la sfarsitul lunii octombrie 2015.

In calitate de stat membru al Uniunii Europene, Romania  a obtinut perioade de tranzitie pentru atingerea rezultatelor in sectorul gestionarii deseurilor, inclusiv in cazul ambalajelor si deseurilor din ambalaje, avand de indeplinit urmatoarele obiective pana în 2020: minimum 50% rata de reutilizare si reciclare din masa totala a cantitatilor de deseuri (hartie, metal, plastic și sticla), minimum 70% nivel de pregatire pentru reutilizare, reciclare si alte operatiuni de valorificare materiala, de minimum 70% din masa cantitatilor de deseuri nepericuloase provenite din activitati de constructie si demolari, 60% valorificare a deseurilor de ambalaje din total ambalaje introduse pe piata nationala. De asemenea, tara noastra va trebui sa atinga anual o cantitate colectata de deseuri electronice de 4 kg/locuitor si sa colecteze separat biodeseurile in vederea compostarii si fermentarii acestora.

Recent, ca parte a tranzitiei catre economia circulara, Comisia Europeana a facut propuneri legislative care introduc noi tinte pentru gestionarea deseurilor in privinta reutilizarii, reciclarii si gropilor ecologice. Propunerile intaresc si prevederile UE privind prevenirea deseurilor si responsabilitatea extinsa a producatorului, uniformizarea definitiilor, raportarea obligatiilor si metode de calcul pentru tinte. Directivele privind gestionarea deseurilor provenite in principal din gospodarii si de la micile intreprinderi au fost modificate de catre parlamentarii europeni in data de 14 martie 2017, prin patru rapoarte care reprezinta pozitia Parlamentului inainte de negocierile cu Consiliul de ministri, care urmeaza sa isi adopte la randul sau pozitia. Deputatii au propus tinte mult mai ambitioase decat Comisia Europeana, procentul de reciclare a deseurilor de ambalaje ajungand, de exemplu, la 80% până în 2030. Deputatii vor ca prin noile modificari legislative sa se limiteze la 5% procentul de depunere a deseurilor municipale la gropile de gunoi, iar risipa alimentara sa fie redusa cu 50% până în 2030. Pana in 2025, cel putin 70% din greutatea tuturor deseurilor de ambalaje ar trebui sa fie reciclate sau pregatite pentru reutilizare (verificate, curatate sau reparate), iar pana in 2030 trebuie sa se atinga un procent de 80% (fata de propunerea Comisiei Europene de 65%). Pentru materialele de ambalare, cum ar fi hartia si cartonul, plasticul, sticla, metalul si lemnul, deputatii propun tinte de reciclare cuprinse intre 65% la plastic si 90% la sticla pana in 2030, cu tinte intermediare pentru fiecare material in 2025 (sursa: Revista Ecologic).

Update: Comisia Europeana a adoptat in ianuarie 2018 prima stategie la nivel european privind materialele plastice. Conform acesteia, toate ambalajele din plastic de pe piata UE vor deveni reciclabile până în 2030, consumul de articole din plastic de unica folosinta va fi redus, iar utilizarea intenționata a microplasticului va fi limitata (in fiecare an, europenii genereaza 25 de milioane de tone de deseuri din plastic – mai putin de 30 % fiind colectate in vederea reciclarii).

Contextul actual al pietei romanesti a deseurilor de ambalaje

Deseurile de ambalaje se colecteaza pe doua fluxuri principale: Industrial-Comercial (unitati de productie, retele de magazine, entitati HoReCa), cu pondere 40% si gospodariile populatiei, reprezentand aprox. 60% din total. Cadrul legal existent determina agentii economici si institutiile publice sa colecteze deseurile separat pe fractii umede si uscate si mai departe selectiv pe categorii de deseuri (ambalaje pe subcategorii, DEEE, uleiuri uzate etc), colectorii autorizati reusind sa colecteze/valorifice 80-90% din deseurile rezultate din activitatea agentilor economici, colectate pe fractii separate. In ce priveste gospodariile populatiei, legea nu se aplica corespunzator, deseurile valorificabile continute de deseul menajer sunt amestecate, contaminate cu fractie umeda, facand neeconomice operatiunile de sortare si de reciclare a acestora. Potrivit Legii serviciului public de salubrizare a localităţilor, autoritatile locale, in calitate de proprietari ai deseurilor municipale, prin contractele de concesionare a serviciilor de salubritate incheiate cu companiile specializate, in calitate de prestatori de servicii, aveau obligatia de a indeplini obiectivele de mediu impuse la nivel comunitar – printre altele, reducerea cantitatilor de deseuri depozitate la gropile de gunoi cu 35%, pana în 2016. In fapt, acestea au neglijat in buna masura colectarea separata la nivelul populatiei, din dezinteres/ motive politicianiste: protectie sociala mascata prin mentinerea tarifelor de salubritate la nivel scazut, bugete lipsite de viziune, cu investitii reduse in infrastructura de colectare separata a deseurilor si in campaniile de constientizare a populatiei. Pe acest flux, avem de-a face cu o rata de colectare separata a deseurilor si de valorificare corecta a acestora extrem de scazuta, putin peste 5%, per ansamblu rezultand o rata de colectare selectiva/reciclare  a deseurilor de la generatori foarte redusa: 13% in Romania anului 2014, in comparatie cu 44% media europeana. Consecinta: valorificarea unei cantitati anuale insuficiente de deseuri de ambalaje din piata interna, tradusa intr-un deficit de cantitati raportabile, cu trasabilitate corect evidentiata, care sa satisfaca cerintele de indeplinire a obiectivele anuale de valorificare ale companiilor responsabile, conform Legii 249/2015 si OUG 196/2005.

Conform legislatiei specifice, fiecare agent economic responsabil platește o contributie catre Administrația Fondului pentru Mediu de 2 lei/ kg, pentru diferenta dintre cantităţile corespunzătoare obiectivelor anuale de valorificare ale deseurilor de ambalaje rezultate din ambalajele introduse pe piata nationala, obiective prevăzute în Anexa nr. 3 la OUG 196/2005 privind Fondul pentru mediu, şi cantităţile de deşeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie. Agentii economici sunt exonerati de raspundere pentru cantitatile de ambalaje raportate Organizatiilor de Transfer Responsabilitate, care preiau astfel prin contract responsabilitatea indeplinirii obiectivelor anuale de valorificare a deseurilor rezultate din aceste ambalaje introduse pe piata.

Din datele furnizate de AFM aflam ca pe piața romaneasca funcționeaza aproximativ 25.000 de operatori economici responsabili, care pun pe piata produse ambalate, 18 Organizatii de Transfer Responsabilitate (Lista actualizata 01.01.2019) si cateva mii de detinatori de deseuri de ambalaje, statii de sortare, colectori autorizati, ce gestioneaza deseurile de ambalaje necesare realizarii obiectivelor anuale ale Producatorilor.

In Romania anului 2017 cantitatea de deseuri generata pe cap de locuitor este de 365 kg/an. Aproximativ 30% din cantitatea totala de deseuri municipale si asimilate este reprezentata de deseurile de ambalaje, adica aproximativ 101 kg de deseuri de ambalaje/loc/an, respectiv 1.971 mil. kg/an (nota fundamentare OUG 38/2016). Cele mai recente date oficiale referitoare la generarea si gestionarea deseurilor pe teritoriul national furnizate de ANPM se refera la anul 2014. Structura ambalajelor introduse pe piata, total si pe tip de material, pentru perioada 2010-2014 si estimarea pentru 2015-2018 (sursa: PNGD versiunea 5):

Cantitati (tone)	Raportari					Estimari
Tip material/an	2010	2011	2012	2013	2014	2015	2016	2017	2018
Sticla	160,334	139,730	160,259	149,205	164,521	198,024	222,571	221,998	221,835
Plastic	281,145	278,810	298,042	290,279	336,818	351,111	376,921	375,949	354,882
Hartie şi Carton	265,982	293,100	303,108	311,578	388,017	425,173	485,092	483,841	483,487
Metal – Total	55,214	55,230	58,333	54,406	65,666	67,404	73,366	73,177	73,123
Lemn	211,875	225,540	239,774	248,660	289,691	317,858	350,437	349,533	335,166
Altele	390	100	41	11	24	24	24	24	24
TOTAL GENERAL	974,940	992,510	1,059,557	1,054,139	1,244,737	1,359,594	1,508,411	1,504,522	1,468,517

Scapa cine poate

Solutia convenabila Producatorilor, utilizata in majoritatea tarilor europene, este de a transfera aceasta responsabilitate de indeplinire a obiectivelor de reciclare/valorificare a ambalajelor puse pe piata si devenite postconsum deseuri, catre companii specializate, licentiate, care isi asuma indeplinirea acestor tinte.

In cazul Romaniei, contextul actual este cat se poate de nefavorabil agentilor economici care pun pe piata produse ambalate. Pe fondul deficitului de deşeuri de ambalaje raportabile, Organizatiile pentru Preluarea Responsabilitatilor s-au vazut nevoite sa limiteze numarul clientilor afiliati, asa incat doar aprox. 10.000 dintre Producatori au putut incheia contracte de acest tip in anul 2016. Pe fondul discriminarii evidente din piata, legiuitorul a emis OUG 38/2016 pentru ceilalti Producatori, oferindu-le acestora posibilitatea legala de a-si indeplini obiectivele de valorificare in mod individual, fara ca ei sa aiba totusi know-how-ul necesar si cadrul legal (proceduri, norme de aplicare) bine definit. Asa s-a nascut, incepand cu a doua jumatate a anului 2016, o piata mixta, semi-reglementata, a indeplinirii obiectivelor anuale de valorificare a deseurilor de ambalaje de catre agentii economici responsabili, in care concureaza inegal Organizatii de Transfer, Colectori autorizati si Producatori responsabili, pentru aceleasi resurse limitate de deseuri de ambalaje colectate, corect raportate. In plus, constatam ca spirala ascendenta a pretului pentru indeplinirea obiectivelor de reciclare/valorificare ale agentilor economici responsabili, alimentata de aceasta penurie de cantitati, atrage ca un magnet in piata ‘pseudo-colectori’ care sporesc fictiv volumele raportate de deseuri de ambalaje valorificate in contul indeplinirii obiectivelor agentilor economici obligati, multiplicand cantitatile deja raportate in numele unor clienti sau raportand cantitati existente doar in hartii modest intocmite, catre orice alt client neinformat, nevoit sa intre in aceasta piata prin forte proprii dar cu expertiza insuficienta.

Controalele AFM s-au intensificat de la an la an. Sunt frecvente cazurile in care echipele de control pun sub semnul intrebarii nu doar circuite de documente suspecte, ci si cantitati reale si corect valorificate de deseuri, gestionate de catre colectorii autorizaţi din punctul de vedere al protectiei mediului de buna credinta, dar care nu au respectat intocmai cerintele de trasabilitate ale deseurilor de ambalaje prevazute in legislatia specifica ca fiind raportabile in contul indeplinirii obiectivelor operatorilor economici responsabili. In acest context, sa nu ne surprinda faptul ca in Bugetul Fondului + Administratiei Fondului pentru Mediu pentru anul 2016, conform HG 235/2016, sumele prevazute a fi incasate sub forma de “contributie de 2 lei/kg, datorata de operatorii economici care introduc pe piata bunuri ambalate…” erau de 150 milioane lei, sumele efectiv incasate in perioada 1 ianuarie – 12 aprilie 2016 fiind de 202 milioane lei (conform Revistei Ecologic). Pentru 2017, aceeasi contributie este evaluata la 193 milioane, conform HG 146/2017 – de departe cea mai ‘productiva’ categorie estimata ca venituri in Bugetul aceleiasi institutii.

Rezultatul este previzibil: in afara sumelor deloc neglijabile, platite deja catre detinatorii de deseuri, si a eforturilor facute de catre agentii economici responsabili pentru indeplinirea obiectivelor de mediu la care sunt obligati, acestia se expun riscului de a plati 2 lei/kg, pentru acelasi obiectiv anual considerat atins de catre ei dar constatat ca neindeplinit de catre inspectiile fiscale AFM. La fel de previzibil este si faptul ca operatorii economici responsabili si bine intentionati – cu precadere cei de dimensiuni medii sau mici, lipsiti de know-how-ul necesar – vor plati în continuare penalizari considerabile către Administratia Fondului pentru Mediu, fiindcă nu vor putea nici anul acesta si nici în anii urmatori sa isi realizeze integral obiectivele de valorificare a deseurilor de ambalaje.